Mocanita este un tren forestier, a carui utilizare in Romania este din ce in ce mai restransa - pe langa vechimea utilajelor si costurile mari de intretinere, mocanita trebuie sa faca fata si noilor posibilitati de transport, care au o fiabilitate mai buna. Totusi, dincolo de aceste greutati, mocanita supravietuieste - in buna masura datorita nevoii de deplasare a localnicilor.
O excursie cu mocanita pe valea acestui rau din Maramures este ceva inedit. Construita intre anii 1930 - 1933, linia ferata pe ecartament ingust (760 mm) are o lumgime de 56 km, intre Viseu si Izvorul Comanului. Pe aceste traseu, cea mai inalta altitudine a liniei ferate este in zona Comanu (1.100 m), plecarea din Viseu fiind la altitudinea de 600 m. Locomotivele, model "Resita", sunt fabricate in anii "50, greutatea locomotivei este de 24,8 tone cu combustibil, iar goala de 20 tone. Vagoanele pentru turisti pot fi vagoane terasa sau vagoane clasa, dar exista si vagoane pentru materiale, platforme si lemn.
Dupa ce isi completeaza provizia de lemne si de apa, mocanita se urneste, pufaind si bufnind din greu. Urcusul este dificil si trenul face dese opriri pentru alimentare la gurile paraielor, de unde incarca apa. Micile halte de pe traseu - Novat, Cozia, Bardau, Botizu, Faina - erau candva districte silvice, insa in prezent cabanele din lemn sunt lasate in paragina. Halta Faina (situata la 34 de km de Viseu) este cea mai rasarita, cu cele cateva gospodarii si patru casute de vacanta, care, asezate dincolo de raul Vaser, la poala padurii, pot oferi adapost pentru circa 20 de turisti.
Drumul pana la capatul traseului (Izvorul Comanului, la doi kilometri de granita cu Ucraina) dureaza aproape opt ore. Dupa ce agata platformele cu busteni de brad, mocanita se intoarce, dupa alte sase ore de coborare, la Viseu.
Am avut ocazia să merg cu una dintre cele mai vechi locomotive pe aburi funcţională din ţară “Măriuţa”, construită la 1910, recondiţionată special pentru parcurgerea traseului de către o fundaţie din Austria.
Cu alte cuvinte o excursie acolo e de neuitat asta fără să mai punem la socoteală şi oamenii de acolo, te lasă fără cuvinte.
